interviu de modelare a excelentei - pasiune pentru meseria de brutar

PASIUNE PENTRU MESERIE – BRUTAR – INTERVIU DE MODELARE A EXCELENTEI

Pe Florin l-am cunoscut in 2013. De atunci am descoperit ca este un om pasionat de meseria lui. Adesea cand il ascult vorbind despre paine si despre planurile legate de Moara Veche simt ca oamenii nu vin la Moara Veche ca sa cumpere paine in primul rand. Vin sa simta dragostea pe care o regasesc acolo. Pasiunea, dragostea cu care vorbeste despre paine ‘se ia’.
Mai jos gasiti interviul de modelare, cu Matei Florin de la Mora Veche, facut in stilul Programarii Neuro Lingvistice.

Cum incepe poveasta atelierului Moara Veche din Cumpana?
Au trecut 5 ani de cand am pus bazele atelierului Moara Veche si imi imaginam painea scoasa din cuptor, mirosul specific. Imi imaginam cuptorul bunicii. Era ceva fascinant. Pentru mine a fost foarte puternica imaginea asta, gustul, mirosul si senzatia de plutire. Le-am vazut, le-am simtit, le-am spus si altora si am inceput sa le fac.

Cand ti-ai dat seama ca poti face atelierul Moara Veche o realitate?
Acum 5-6 ani am inceput sa experimentez sa fac painea. Lipsea ceva. Am inceput sa incerc sa o readuc exact cum era ea. Am incercat. Am incercat. Am cautat. Pana cand a inceput sa se contureze painea la care visam.
N-am simtit cu atata putere ca pot face atelierul Moare Veche pana nu am facut prima paine. Era ca o joaca. Imi doream painea aia pentru mine.
Painea eu o fac pentru mine in primul rand. O fac pentru ca o simt. Painea si gustul ei sa fie cat mai aproape de ceea ce imi imaginez. Si acum caut acel gust al painii de la bunica. Inca nu l-am gasit… Fac paine de 5 ani de zile, dar nu am gasit gustul acela si inca il caut. Il caut… Simt ca lipseste ceva. Probabil lipseste bunica, pentru ca painea nu era numai paine.
In fiecare zi gust din painea care imi iese, pentru ca sunt foarte interesat de cum a crescut, ce gust are, cata sare are… Mai am de lucru.

Ce se intampla dupa ce atingi acel gust?
O sa incerc sa-l pastrez. Sa-l perpetuez. Sa-l dau si altora. Painea pe care o fac pentru mine sa devina si painea celorlalti. Sa o guste si sa o placa.

Ce te pune in miscare?
Ma pune in miscare necunoscutul, misterul painii. Nu stiu cum o sa iasa si abia astept sa gust. Sa imi dau seama ce a iesit. Unde mai am sa lucrez daca nu a iesit cum mi-am dorit.

Ce te face sa continui?
Placerea pe care mi-o da atunci cand o fac. Am o placere si nu mi-o explic. Imi place atunci cand o fac. O fac cu foarte multa atentie si astept sa iasa, sa vad cum este. Nu o poti face in graba, in viteza cu agitatie. Nu iese.

Cand toate conditiile ca sa faci paine sunt implinite, care sunt actiunile concrete pe care le faci?
Iau faina si incep sa ma apuc de treaba. Dupa care iau maiaua. Miros maiaua sa-mi dau seama cat de active este, o gust si incep sa plamadesc painea. Dupa o framant, o inchin, ii spun Tatal Nostru.
Am sesizat ca atunci cand ajung la „painea noastra cea de toate zilele” atunci fac pe paine semnul crucii. …asa m-am obisnuit. O invelesc cu un stergar traditional si o las sa creasca in liniste.
De obicei o fac seara si o las pana dimineata. Dimineata o mai impachetez odata. Pe urma o las din nou la dospit. Imi place sa urmaresc. Sa vad cum a crescut. Incing cuptorul. Uneori fac painea cu seminte, uneori o ung cu busuioc. Imi place foarte mult sa o fac cu busuioc. Dupa care astept sa iasa din cuptor… este o curiozitate.
Imi place foarte mult cand crapa. Eu zic ca vorbeste cu mine. Daca nu crapa, este ceva in neregula. Incerc sa ii fac ceva, sa o imbunatatesc de fiecare data sa iasa din ce in ce mai vorbareata.
Cand nu merge bine, imi dau seama ca lucrurile merg intr-o directie gresita si ca lucrurile au luat viteza. Si asta nu-mi place.
Vreau sa creez in interiorul atelierului atmosfera care mi-ar da mie starea buna, care se reflecta in paine.
Cand iese bine imi place aspectul, mirosul. Cateodata as vrea sa pastrez painea si pentru mine. Sa ii fac o fotografie si apoi ma bucur sa o dau clientului. Dar vreau sa o pastrez putin si pentru mine.

paine cu maia naturala
paine scoasa din cuptor

Ce te face sa perseverezi?
Amintirea bunicilor. Imi doresc foarte mult sa ajung la gustul pe care il am in minte. Usor-usor ma apropi de el si mi-as dori sa impartasesc si altora din dragostea asta pentru paine. Cred ca usor-usor lucrurile intra pe un fagas normal.
Diferenta dintre unde sunt si unde vreau sa ajung tine de atmosfera. Mi-as dori sa imi primesc oaspetii si unde plamadesc painea. Mi-as dori sa ii invit, poate sa plamadeasca si ei o paine si sa traiasca si ei ceea ce eu traiesc in minte.
In Moara Veche cel mai important este atmosfera pe care as vrea s-o transmit. Atmosfera fiind dragostea noastra fata de produse. Cand cineva gusta din produsele noastre vreau sa retraiasca ce am trait si eu in copilarie.

Ce altceva cuprinde atmofera, pe langa dragoste?
Prietenie. Imi povestea bunicul ca la moara veneau foarte multi oameni din sat si stateau de vorba.
Daruire. Daruire pentru produsele de odinioara. Traditie intr-un fel. Moara Veche are ca motto ”traditie si suflet”. Si un alt motto este ”din dragoste pentru paine”. Nu m-am gandit mult la ele. Au venit, au iesit… trebuiau sa vina din trecut, de la bunici, de la parinti, din copilarie. Au venit fara ca eu sa le rationalizez.
Mi-as dori ca painea si celelalte produse, in special painea sa o pot ridica la nivelul ei. La nivelul de produs apreciat, sfant cum e el si nu luat ca o simpla paine.

Ce iti asigura atmosfera pe care ai descris-o?
Imi asigura o multumire foarte mare. Sa stiu ca am creat ceva din trecut, in prezent si trimit in viitor este ceva foarte frumos pentru mine. Poate ca prin paine, painea este mesajul stramasilor mei pe care o sa-l trimit urmasilor mei. Iar eu sunt executantul. Poate este scris sa fac asta. Este o pasiune, o placere. Vreau ca pe viitor mai multi oameni sa aiba acces la genul asta de produs de calitate, apreciat. Lucrul asta ma face foarte increzator.

Ce altceva iti mai asigura toate astea?
Imi asigura o paine.
Partea asta cu ”cat costa”… multa vreme n-am stiut ce pret sa-i pun. Pana la urma trebuie sa existe un echilibru…
Am facut cateva teste. Lumea a apreciat-o si a recompensat-o. Imi place cand se intampla un schimb fara sa fie ceva fortat.

Cum altfel iti descri atmosfera?
M-am nascut din Dragoste. Am aparut eu… cu mediul de atunci. Mediul fiind Traditia. Tin mult la traditie. Este vorba de respectul pentru cei de dinaintea noastra. Pe urma o dam si altora (Daruire). Apoi pentru ca este pentru comunitate este vorba de Prietenie. Dand-o si altora sau invatand si pe altii sa faca paine, sa-si castige o paine, se creaza un context, o comunitate imprejurul painii. Apoi si ei la randul lor sa invete sa isi castige existenta urmand aceiasi pasi prin iubire, traditie… Si se creaza un ciclu. Din toate astea apare Multumirea mea.

Ce fel de persoana consideri ca esti atunci cand faci toate astea?
Ma simt o persoana implinita ca intr-un fel sau altul mi-am gasit drumul, vocatia, meseria. Citeam ceva zilele trecute si spunea ca ”orice ai alege este drumul cel bun”.
Mi se pare un drum frumos. Nu neaparat usor, dar frumos.

Ce rol iti asumi?
Rolul de brutar. Nu este usor sa lucrezi cu faina. Este si putina munca fizica, si ma gandesc ca prinde foarte bine. Este ca si o descarcare. Te ajuta sa faci impamantarea cu doua maini. Ma relaxeaza foarte mult.

Iti asumi vreo sarcina fata de familie, comunitate?
Imi asum fata de mine, fata de inaintasi si de bunici si fata de generatiile trecute. Imi asum sa duc mai departe ce am invatat de la ei. Valorile pe care le-am primit sa le duc mai departe. Vreau sa creez, sa promovez valorile. Prin ceea ce am invatat sunt dator bunicilor si parintilor sa duc mai departe valorile.

Ai o viziune despre cum s-ar putea schimba vietile altora atunci cand tu duci mai departe valorile pe care le-ai invatat?
Da. S-ar schimba vietile altora in primul rand asigurand o paine. Ma gandeam sa maresc echipa, sa marim numarul celor care isi doresc sa faca cu placere o paine. Apoi prin plus valoarea ei mancam ceva sanatos.
Cu siguranta o sa ajute oamenii sa gandeasca diferit, sa aprecieze produsul, ce au invatat in copilarie, experientele trecute, valorile. Incercam prin Moara Veche sa cream ca un cerc de foc, ca o roata a morii care sa se tot tavaleasca si sa improspateze, sa aduca un suflu societatii prin diverse evenimente, prin placere… Ar trebui sa fie ca o vizita la bunici.
Moara Veche – in vizita la bunici. Un loc in care sa povestesti, sa te simti bine, sa socializezi, sa uiti de graba zilei, de bani.
Imi doresc sa creez o comunitate a mea in care sa se schimbe ceilalti. Asa imi imaginam eu pe la 15-16 ani. Sa-i schimb pe ceilalti, prin ceva. Acum cred ca a aparut acel ceva, cu care pot sa schimb pe ceilalti prin Traditie, lucruri frumoase, interactiuni. Si lucrurile astea cred ca se pot intampla in cativa ani de zile.
Deja apar oameni langa Moara Veche si asta este un lucru bun. Apar, vorbesc cu placere si aud lucruri de bine de la oameni bine intentionati. Asta ma bucura foarte mult… si vom creste impreuna intr-o comunitate.
Totul este sa-ti doresti si rezultatele apar in timp. Asta am invatat. Am fost fascinate sa pot sa fac ceva, sa aduc ceva. Si am tot cautat, am tot cautat pana cand mi-a aparut tot din trecut. Din simplitatea asta. Este fascinant. Pe zi ce trece ma bucur din ce in ce mai tare.

Daca si pe tine te-a prins povestea cu al ei miros de paine si cu imaginea painii aburinde, da voie acelei parti din tine care cauta, care simte pasiune sa aprinda in tine pasiunea pentru meseria ta. Si indiferent daca stii sau inca nu stii care este meseria ta da-ti voie sa o descoperi prin simtire.

Poti sa urmaresti sectiunea cu interviuri de modelare a excelentei aici.

Mirel Jozsa

Mirel Jozsa

În calitate de Coach NLP, Mirel oferă suport celor care vor să înlăture obstacolele din calea lor, ca să își trăiască viața pe care și-o doresc. Este Coach NLP acreditat de ICI (Asociația Internațională a Institutelor de Coaching) și Society of NLP.
Descoperă mai multe despre Mirel aici.
Mirel Jozsa

Ultimele postari ale lui Mirel Jozsa (vezi toate)